Succesiunea apostolică

Ce este Succesiunea apostolică

Succesiunea apostolică este linia neîntreruptă a episcopilor, fiecare hirotonit prin punerea mâinilor de către cei dinaintea lui, care urcă până la apostolii trimiși de Hristos. Biserica primară o invoca drept mărturie că slujirea ei se trage de la apostolii înșiși: Sfântul Clement Romanul a scris despre ea în jurul anului 96 d.Hr., iar Sfântul Irineu de Lyon, în jurul anului 180 d.Hr., a expus succesiunea episcopilor Romei de la apostoli până în zilele sale.

Creștinii nu sunt de acord asupra importanței ei. Multe confesiuni consideră că succesiunea apostolică nu are nicio însemnătate și că fidelitatea Bisericii stă în păstrarea învățăturii apostolilor, nu în vreo linie de episcopi. Altele o socotesc esențială pentru o slujire adevărată și pentru taine adevărate, între acestea Biserica Romano-Catolică, Bisericile Ortodoxe Răsăritene, Bisericile Ortodoxe Orientale și Biserica Răsăritului, iar Bisericile anglicane și unele Biserici luterane o prețuiesc. Și în cadrul multor confesiuni părerile sunt împărțite cu privire la cât de mult contează descendența unui episcop de la un apostol al lui Hristos.

Cei Doisprezece și cei Șaptezeci

Unii în credința creștină fac deosebire între cei Doisprezece apostoli de la început și cei Șaptezeci pe care Domnul i-a „rânduit” și i-a „trimis doi câte doi înaintea Lui” (Luca 10:1). Și unii, și ceilalți au fost trimiși de Hristos Însuși să vestească Împărăția lui Dumnezeu, să vindece și să poarte autoritatea Lui: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă” (Luca 10:16).

Episcopul Byers este de părere că cei Șaptezeci L-au cunoscut personal pe Hristos și au fost trimiși de El personal; Domnul îi cunoștea îndeajuns de bine ca să-i trimită să facă lucrarea Sa. De aceea, el socotește că succesiunea apostolică îi cuprinde pe cei Șaptezeci, precum și pe cei Doisprezece de la început. Sfântul Pavel, chemat după Înviere ca Apostolul Neamurilor, a fost primit de cei Doisprezece ca apostol adevărat, iar aceștia i-au dat „mâna dreaptă de însoțire” (Galateni 2:9).

Liniile de succesiune din aceste pagini

Episcopul Byers își prezintă aici liniile de succesiune apostolică spre cercetarea publicului și spre folosul credincioșilor creștini. Fiecare pagină urmărește o linie de la apostolul ei, episcop după episcop, până la episcopul Byers. În cele mai multe cazuri, fiecare linie urmează, până la apostol, chiar listele de episcopi păstrate de Bisericile numite pe pagina respectivă, aceleași liste prin care acele Biserici își urmăresc propria succesiune apostolică, iar sfinții numiți în fiecare linie sunt cei pe care acele Biserici îi cinstesc.

Certificatele hirotoniei întru preot și ale hirotoniei întru episcop ale episcopului Byers, împreună cu fotografii de la hirotonia sa întru episcop, sunt prezentate pe pagina Despre episcop.

Oricum ar fi privite rândurile celor Șaptezeci, episcopul Byers deține o succesiune apostolică validă de la patru dintre cei Doisprezece de la început, Sfântul Petru, Sfântul Andrei, Sfântul Ioan și Sfântul Toma, precum și de la Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor. Se poate observa în treacăt că, în 2026, prin linia sa principală de consacrare, actualul episcop al Romei își trage succesiunea apostolică numai de la Sfântul Petru; iar actualul patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, prin linia sa principală de consacrare, își trage de asemenea succesiunea apostolică numai de la Sfântul Petru, prin scaunul Antiohiei. Actualul arhiepiscop de Canterbury, prin linia sa principală de consacrare, își trage succesiunea apostolică de la un singur apostol, prin scaunul de Canterbury; actualul patriarh siro-ortodox al Antiohiei, prin linia sa principală de consacrare, numai de la Sfântul Petru, prin scaunul Antiohiei; iar actualul catolicos-patriarh al Bisericii Asiriene a Răsăritului, după lista acelei Biserici, de la Sfântul Toma, prin scaunul de Seleucia-Ctesifon.

Cât despre cei Șaptezeci, episcopul Byers deține succesiune apostolică de la cinci dintre cei pe care Bisericile îi cinstesc ca apostoli din cei Șaptezeci: Sfântul Tadeu (Addai), apostolul Edessei; Sfântul Lin, primul episcop al Romei după Sfântul Petru; Sfântul Evodiu, primul episcop al Antiohiei după Sfântul Petru; Sfântul Stahie, primul episcop al Bizanțului; și Sfântul Trofim, primul episcop de Arles.

Surse și verificare

Aceste linii au fost primite în cartea descendențelor apostolice înmânată episcopului Byers la hirotonia sa întru episcop, în 2013. Ele nu au fost pur și simplu copiate. Fiecare verigă a fost cercetată și verificată prin cercetarea proprie a episcopului Byers, comparând-o cu listele de episcopi păstrate de Bisericile numite pe fiecare pagină și cu evidențele istorice de referință ale succesiunii episcopale, între care evidențele Sfântului Scaun privind succesiunea romană, listele Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului și ale Patriarhiilor Antiohiei, evidențele Bisericilor Ortodoxă Rusă, Vechi-Catolică, Siro-Ortodoxă și Asiriană, precum și Registrum Sacrum Anglicanum al lui William Stubbs, registrul consacrărilor episcopilor englezi.

Acolo unde aceste registre diferă de carte, au fost urmate registrele, iar liniile au fost corectate. Liniile revendicate în carte care nu au putut fi verificate din registre au fost omise. Fiecare episcop numit în aceste pagini poate fi verificat de cititor în registrele propriei sale Biserici.

Liniile apostolice dintr-o privire

Episcopul Byers deține succesiune apostolică de la zece apostoli – patru dintre cei Doisprezece de la început, Sfântul Pavel și cinci dintre cei Șaptezeci – pe unsprezece căi distincte, fiecare prezentată pe propria pagină mai jos. Numerele arată locul său în fiecare linie.

După aceeași măsură, linia principală de consacrare, întâistătătorii Bisericilor străvechi dețin fiecare o singură linie până la un singur apostol. Episcopul Byers are în comun o linie cu fiecare dintre ei, după cum consemnează panoul de pe pagina fiecărui apostol.

Numărul liniilor nu adaugă nimic harului treptelor sfinte, deoarece o singură linie validă este suficientă; ele sunt prezentate aici ca mărturie, pentru cei care doresc să le cerceteze. Succesiunea apostolică nu este o întrecere, iar un episcop care deține multe linii nu are o autoritate sau o legitimitate mai mare decât unul care deține o singură linie, temeinică și verificabilă. Nimic din aceste pagini nu trebuie înțeles ca pretenție de întâietate față de vreun episcop, cu atât mai puțin față de cei numiți aici, care și-au închinat întreaga viață slujirii Bisericii. Liniile sunt documentate pentru ca credincioșii creștini și oricine dorește să cerceteze hirotonia episcopului Byers să găsească faptele într-un singur loc, și pentru ca atenția să rămână acolo unde îi este locul: la Cuvântul lui Dumnezeu și la Evanghelia lui Iisus Hristos.

Sfinți și mucenici

Pe pagina fiecărui apostol, cei din linie care și-au dat viața pentru credință sunt indicați ca mucenici, iar cei care au fost canonizați sau ridicați în alt mod la cinstea altarelor sunt marcați cu rangul lor de sfinți sau fericiți, fie în tradiția ortodoxă, fie în tradiția apuseană, fie în amândouă. Bisericile diferă în privința sfinților pe care îi recunosc și a condițiilor pe care le cer înainte ca o persoană să fie cinstită ca sfânt; semnele de pe fiecare pagină arată care Biserică pe cine cinstește. Ele privesc numai sfințenia vieții și nu au nicio legătură cu validitatea vreunei consacrări.